Lungul proces al modificării Legii 195/2001 – Legea voluntariatului început de Pro Vobis în 2009 prin consultarea centrelor locale de voluntariat s-a finalizat în iunie 2014 odată cu promulgarea și publicarea în Monitorul oficial a Legii 78/2014 – Legea privind reglementarea activităților de voluntariat în România, care înlocuiește precedentul act legislativ în domeniu. Apariția noii legi a voluntariatului este un succes al organizațiilor care lucrează cu voluntari care s-au mobilizat de-a lungul celor 4 ani de consultări, s-au organizat în Federația VOLUM – o  structură de reprezentare pe care au învestit-o cu încredere și căreia i-au dau legitimitatea să ducă la bun sfârșit această campanie de advocacy și lobby – au investit timp, energie și efort în toate etapele acestui proces de modificare a cadrului legislativ cu privire la voluntariat, pentru ca acum să treacă din nou la treabă pentru a se pregăti corespunzător să facă față noilor reglementări aduse de Legea 78/2014. Și treaba nu e nici puțină, nici simplă. În plus, unele reglementări ale actului normativ menționat ridică întrebări cărora trebuie să le găsim răspunsurile adecvate pentru a continua dezvoltarea voluntariatului în România.

Voi analiza pe rând principalele modificări aduse de Legea 78/2014, subliniind acele aspecte care au impact direct aspra modului de funcționare al organizațiilor care lucrează cu voluntari și ridicând semne de întrebare acolo unde consider că prevederile existente nu sunt suficient de clare sau explicite. Un prim aspect demn de menționat este accentul pe care legea îl pune, chiar din primul articol, pe recunoașterea oficială a importanței voluntariatului pentru societate în ansamblu, datorită valențelor sale de creator de solidaritate socială, stimulator al dezvoltării personale și profesionale și contributor la punerea în practică a valorilor de cetățenie activă și responsabilitate socială.

Lista de termeni utilizați și definiți în această lege este ceva mai lungă decât cea din precedentul act normativ. Sunt astfel definite pe rând voluntariatul, activitatea de interes public, organizația gazdă, contractul de voluntariat, voluntarul, beneficiarul activității de voluntariat și coordonatorul voluntarilor. Schimbările esențiale aduse în definirea termenilor încep cu includerea grupurilor ca formă de organizare a activității de voluntariat, alături de implicarea individuală, continuând cu obligativitatea încheierii contractului de voluntariat și a existenței unui coordonator al voluntarilor (angajat sau voluntar).

Definirea voluntarului aduce o schimbare majoră față de situația de până acum, introducând ca referință pentru voluntar dobândirea capacității de muncă potrivit legislației în vigoare. Potrivit Codului muncii [1], în România o persoană dobândește capacitate de muncă la vârsta de 16 ani, munca fiind posibilă de la vârsta de 15 ani, dar numai cu acordul părinților sau reprezentantului legal. Această mențiune ridică semne de întrebare cu privire la posibilitatea implicării în activități de voluntariat a tinerilor elevi cu vârste mai mici, nu puține fiind exemplele de activități de voluntariat realizate de către elevi din ciclul primar și/sau gimnazial, și chiar de către copii mai mici, cu sprijinul grădinițelor. Cum se vor încadra aceștia în prevederile legii? Cum va fi gestionată implicarea lor ca voluntari de către organizațiile/instituțiile gazdă? Se pot încheia contracte de voluntariat cu ei? Sunt întrebări la care organizațiile și instituțiile școlare care organizau până acum activități de voluntariat cu implicarea copiilor cu vârsta sub 16 ani trebuie să și le pună și să afle răspunsul care le va permite să se încadreze în prevederile noii legi a voluntariatului. Articolul 4 al legii 78/2014 extinde lista de principii pe care este fundamentată legea, păstrând toate principiile existente în precedentul cadru legislativ, dar adăugând unul extrem de important la alineatul f) caracterul de interes public al activității de voluntariat, principiu care poate deveni relevant în analizarea și clarificarea statutului de activități de voluntariat al unor tipuri de acțiuni al căror beneficiu public este indirect sau extrem de greu de identificat, având menirea să ajute la clarificarea a ceea ce este și ceea ce nu este voluntariat.

Legea 78/2014 cuprinde câteva prevederi care au impact direct asupra modului de funcționare al organizațiilor care lucrează cu voluntari, în sensul în care acestea trebuie să includă explicit în statutul și/sau regulamentele interne anumite prevederi cu privire la implicarea voluntarilor și a modului în care activitatea acestora este administrată (sau coordonată, termen utilizat pe scară mult mai largă în practică). Articolul 9 menționează faptul că organizația gazdă poate refuza motivat colaborarea cu un anumit voluntar ”în condițiile prevăzute în statutul acesteia”. Mi-e greu să cred că există astfel de prevederi în statutul organizațiilor care lucrează cu voluntari, locul lor fiind mai degrabă în regulamentele interne sau în politicile și procedurile de lucru cu voluntarii. Nu pot concluziona că va trebui operată  modificare de statut a organizațiilor care lucrează cu voluntari pentru a include această mențiune explicită, însă cred că există posibilitatea ca refuzul de a oferi o opotunitate de voluntariat unei persoane (chiar dacă este motivat pe baza unor criterii de selecție enunțate public) poate fi contestat, cu șanse de câștig, în baza acestei prevederi. Același articol face referire în alineatul 3 la regulamentele interne ale organizației care trebuie să reglementeze implicarea voluntarului, mențiune legitimă și recomandată de altfel și de buna practică în lucrul cu voluntarii. Forma în care aceste reglementări pot fi incluse în regulamentele interne este fie să includă referiri și/sau prevederi explicite referitoare la voluntari în regulamentele interne care guvernează și activitatea personalului angajat, fie să fie elaborate și adoptate regulamente explicite pentru voluntari, mai exact ceea ce Pro Vobis promovează sub denumirea de Politici și proceduri de lucru cu voluntarii – un regulament intern care guvernează implicarea voluntarilor în organizație și care trebuie pus la dispoziția tuturor voluntarilor și prezentat în cadrul sesiunii de orientare a voluntarilor.

Alte modificări demne de a fi menționate se referă la explicitarea faptului că sprijinirea voluntariatului de către autoritățile administrației publice locale nu trebuie să se constituie într-o metodă de reducere a cheltuielilor (Art. 6), menționarea întâlnirilor anuale dintre autoritățile administrației publice locale cu reprezentanții organizațiilor gazdă ale voluntarilor în vederea organizării unei cooperări eficiente (Art. 7 alineatul 2) și implicarea autorităților administrației locale în promovarea și susținerea celebrării Zilei Internaționale a Voluntarilor în data de 5 decembrie (Art. 7 alineatul 3).

Mult așteptata recunoaștere a învățării dobândite prin voluntariat are nevoie încă de multă muncă și multe clarificări pentru a deveni operațională, fapt pentru care nu va fi analizată aici în detaliu, însă un lucru este clar stipulat în Art. 10 alineatul 2 al legii, respectiv faptul că voluntariatul poate fi considerat ”experiență profesională și/sau în specialitate dacă acesta este realizat în domeniul studiilor absolvite”, prevedere care va avea ca urmare alegerea mai strategică a oportunităților de implicare de către tinerii aflați la început de drum în diferite profesii. Această prevedere este cea care dă greutate certificatului de voluntariat menționat la Art. 10, alineatul 4. În legislația precedentă voluntarii aveau dreptul la un ”certificat nominal care să recunoască prestarea activității de voluntar, precum și experiența și aptitudinile dobândite” (Legea 195/2001, Art. 7, alineatul d). Această prevedere a fost aplicată în practică extrem de diferit în absența unor norme metodologice sau a unui model de bună practică promovat și acceptat de către organizațiile care lucrează cu voluntari. Legea 78/2014 detaliază mai atent conținutul certificatului care acum se numește certificat de voluntariat și impune un conținut care cuprinde elemente unice de identificare (precum numărul de înregistrare al certificatului și conexiunea cu numărul contractului de voluntariat), transformând certificatul de voluntariat într-un instrument esențial pentru recunoașterea activității de voluntariat ca experiență profesională și/sau în specialitate, procedura de eliberare a acestuia devenind mult mai importantă în acest context. Pentru a asigura o procedură unitară și coordonată a eliberării certificatelor de voluntariat prevăzute de lege, Federația VOLUM va iniția un grup de lucru care să elaboreze procedura detaliată a eliberării acestora și un sistem online de înregistrare a certificatelor eliberate.

Conținutul contractului de voluntariat este mult mai cuprinzător explicitat în textul legii 78/2014. Dincolo de faptul că încheierea sa devine obligatorie, acesta trebuie să fie însoțit de două instrumente noi, respectiv fișa de voluntariat și fișa de protecție a voluntarului. Fișa de voluntariat, ceea ce numeam fișa de post a voluntarului, este un document care explicitează sarcinile și responsabilitățile voluntarului, iar fișa de protecție a voluntarului este instrumentul menit să expliciteze aspectele privind sănătatea și securitatea în  muncă. Nu este clar însă dacă acest lucru înseamnă că voluntarii trebuie să beneficieze obligatoriu de instruire cu privire la protecția muncii și în ce măsură existența și utilizarea acestei fișe de protecție a voluntarului scoate organizațiile care lucrează cu voluntari de sub incidența Legii 319/2006 privind protecția și securitatea muncii [2], lege în care este menționat faptul că se aplică și persoanelor care prestează activități în regim de voluntariat (Art. 5 alineatul c). Obligativitatea încheierii contractului de voluntariat atrage după sine necesitatea acreditării tuturor organizațiilor care vor încheia contracte de voluntariat ca operator de date personale, întrucât contractul de voluntariat și certificatul de voluntariat vor cuprinde, potrivit legii, datele de identificare ale voluntarului.

Obligativitatea încheierii contractului de voluntariat are efecte directe și asupra voluntariatului sprijinit de angajator (sau voluntariatului corporatist, cum apare în general menționat în spațiul public), respectiv acele activități de voluntariat desfășurate de către angajați cu sprijinul angajatorului (fie în timpul programului de lucru, fie în afara acestuia) în cadrul unor activități organizate individual de către angajator sau în colaborare cu organizații nonprofit. Având în vedere faptul că încheierea contractului de voluntariat este obligatorie, organizarea de activități care implică voluntari din rândul propriilor angajați nu mai poate fi făcută individual de către angajatorii cu scop lucrativ (respectiv firme/companii/IMM etc.), parteneriatul cu o organizație nonprofit sau o persoană juridică de drept public devenind necesar pentru a putea încheia contracte de voluntariat, întrucât contractele de voluntariat pot fi încheiate de către organizații gazdă, definite la Art. 3, alineatul c) ca fiind ”persoane juridice de drept public sau de drept privat fără scop lucrativ, care organizează și administrează activități de voluntariat,” definire care se păstrează neschimbată față de legea precedentă. Acest aspect poate fi un catalizator al stimulării parteneriatelor multisectoriale care să susțină dezvoltarea comunităților locale prin voluntariat.

O nouă referire la regulamentul intern al organizației este adusă în Art. 11 alineatul 10, conform căruia ”organizația gazdă este obligată să țină evidența voluntarilor, a duratei și a tipului activităților desfășurate și evaluării voluntarilor, pe baza criteriilor stabilite în regulamentul intern.” Identificăm aici o nouă rubrică pentru documentul de Politici și proceduri de lucru cu voluntarii (sau regulamentul intern cu privire la activitatea voluntarilor), respectiv criteriile de evaluare a voluntarilor, aspect care nu se regăsea în precedentul cadru legal. Aceeași trimitere la regulamentul intern o regăsim și la Art. 13 alineatul 2, cu privire la angajarea răspunderii voluntarului. Prevederile referitoare la conținutul contractului de voluntariat aduc în atenție două elemente noi și importante în sfera responsabilităților voluntarului (termenul folosit în lege fiind ”obligațiile voluntarului”): ”obligația de a păstra confidențialitatea informațiilor la care are acces în cadrul activității de voluntariat pe perioada desfățurării contractului de voluntariat și pe o perioadă de 2 ani după încetarea acestuia” și ”obligația de a anunța indisponibilitatea termporară de a presta activitatea de voluntariat în care este implicat.”

Obligațiile organizației gazdă au fost și ele detaliate, între elementele de noutate fiind ”obligația de a suporta cheltuielile de hrană, cazare și transport pentru voluntar în desfățurarea activității de voluntariat” (Art. 15 alineatul 1, litera b). În ceea ce privește asigurarea voluntarilor împotriva riscurilor de accident sau boală s-a produs o schimbare de abordare de la obligativitatea acestei asigurări prezente în legea din 2001 (la care însă voluntarul putea renunța explicit și în scris) la încheierea acesteia ”la solicitarea voluntarului”, fără însă ca aceasta să fie obligatorie pentru organizația gazdă (nici chiar în situația în care voluntarul solicită acest lucru): ”la solicitarea voluntarului organizația gazdă poate încheia contract de asigurare…” (Art. 15 alineatul 2).

În concluzie, dincolo de întrebările la care încă nu avem răspunsuri clare și de aspectele la care trebuie încă lucrat mult pentru a le putea pune în aplicare, câteva dintre prevederile esențiale ale noii legi, analizate aici, care au menirea clară de a crește calitatea lucrului cu voluntarii sunt:

• necesitatea existenței unui regulament intern cu prevederi aplicabile voluntarilor,
• obligativitatea încheierii unui contract de voluntariat,
• obligativitatea fișei de voluntariat
• obligativitatea fişei de protecția voluntarului
• obligativitatea unei sesiuni de orientare inițială a voluntarului,
• necesitatea existenței unui coordonator al voluntarilor.

Acestea sunt câteva dintre aspectele care mi-au atras atenția la o lectură mai atentă a Legii 78/2014. Cu siguranță legea cuprinde nuanțe și detalii care vor mai ridica întrebări atunci când o vom analiza din perspectiva măsurilor ce trebuie luate în cadrul organizației pentru a ne asigura că respectăm prevederile legale.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––

[1] http://www.codulmuncii.ro/titlul_2/capitolul_1/art_13_1.html

[2] http://legislatiamuncii.manager.ro/Legea-securitatii-si-sanatatii-in-munca.html

Cristina Rigman
Director Executiv, Pro Vobis – Centrul Naţional de Resurse pentru Voluntariat