Colega noastra Cristina, ne povesteste astazi despre cateva din proiectele marca Pro Vobis, desfasurate pe parcursul celor 25 de ani de existenta, impliniti pe 12 iunie 2017. Sunt proiecte care au marcat atat notiunea si activitatile de voluntariat din Romania cat si directia organizatiei noastre.
Ne amintim de ele cu mare bucurie de cate ori avem ocazia si pornim cu mai multa energie si forta in planificarea si demararea proiectelor din urmatorii 25 de ani!
Cristina Rigman
Director executiv Pro Vobis – Ian. 2005 – Iun. 2009 si Aug. 2013 – Feb. 2017
In prezent, Voluntar Pro Vobis, Presedinte in Consiliul Director CEV.
Cateva lucruri care nu ar fi fost la fel fara Pro Vobis.
Cand am planificat seria de articole dedicate aniversarii Pro Vobis nu stiam ca articolul scris de mine va fi scris din afara echipei. Si nu am avut nicio idee clara despre ce as putea scrie despre cei 25 de ani de activitate a Pro Vobis, din care 14 m-au inclus si pe mine. Au fost 14 ani cu varfuri si prapastii, cu bucurii si frustrari, cu impliniri si dileme.
Nu de putine ori am simtit presiunea deciziilor pe care le-am luat. Poate Pro Vobis ar fi fost altfel daca eu as fi luat alte decizii. Nu voi sti cum ar fi fost. Dar stiu ce a fost si ce este. Si mai stiu si cateva lucruri care ar fi fost cu totul altfel daca nu ar fi fost Pro Vobis asa cum a fost. Si cred ca Pro Vobis a fost asa cum a fost si datorita mie. Chiar daca sunt sigura ca ar fi putut fi poate mai bun, mai activ, mai vizibil, mai recunoscut, mai puternic, mai modern, stiu ca am investit in Pro Vobis multa energie, pasiune, idei, creativitate si munca. Si stiu sigur ca sunt cateva lucruri care ar fi fost altfel (sau n-ar fi fost deloc) daca nu era Pro Vobis.
Centrele de voluntariat – chiar daca in timp au fost mai multe sau mai putine, mai active sau mai reactive, iar acum unele nu mai sunt iar altele s-au transformat, centrele de voluntariat – ca organizatii care fac legatura la nivel local dintre oamenii care doresc sa se implice voluntar si nevoile din comunitate – n-ar fi fost asa cum au fost fara Pro Vobis. Peste 10 ani am investit in aceasta idee, in dezvoltarea organizatiilor care au decis sa constituie centre de voluntariat si in oamenii care au ales sa le tina aproape de sufletul lor si sa investeasca in ele energia, pasiunea si munca lor. Perioada in care Pro Vobis a investit in centrele de voluntariat a creat niste legaturi interumane care exista si astazi, chiar daca ne vedem (mult) mai rar cu cei care faceau parte din Reteaua Centrelor de Voluntariat din Romania (RNCVR). Pasiunea lor pentru voluntariat a ramas insa stabila si multi sunt inca activi in acest domeniu, chiar daca in alte forme.
Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca (CVCN) – este unul dintre cele mai de succes programe pilot ale Pro Vobis. Inainte de 2004 era departamentul de programe locale al Pro Vobis, constituit ulteiror ca organizatie independenta pentru a evita confuziile legade de activitatea la nivel local (in Cluj-Npaoca si imprejurimi) si activitatea la nivel national (pe care Pro Vobis incepea sa o dezvolte). A fost o investitie consistenta la inceput, dar care si-a dovedit viabilitatea si si-a castigat independenta, ramanandu-ne alaturi ca model si sursa de inspiratie permanenta si partener de nadejde in cresterea voluntariatului in Romania.
Coordonatorii de voluntari – sute de persoane au interactionat cu Pro Vobis pe taramul coordonartii voluntarilor. Unii dintre ei la evenimente scurte, altii la cursuri de cateva zile. Stiu sigur ca am sadit pasiunea managementului voluntarilor in cateva inimi care sunt inca active in domeniu si care si-au construit viata profesionala in jurul voluntariatului. Si stiu sigur ca cei 9 pasi in managementul voluntarilor, chiar daca uneori au fost rebotezati sau restructurati, au creionat un cadrul structurat si organizat in care implicarea voluntarilor sa poata fi facuta cu folos pentru toti cei implicati: voluntar, beneficiar, organizatie si comunitate.
Saptamana Nationala a Voluntariatului (SNV) – este marca Pro Vobis, evenimentul care anima primavara voluntari si organizatii de toate felurile si care a crescut din 2001 pana astazi, s-a transformat si restructurat pentru a tine pasul cu timpul si pentru a face fata schimbarilor din sectorul de voluntariat. Nu stiu daca cineva ar fi importat saptamana in absenta Pro Vobis, dar stiu ca ea si-a castigat un loc permanent in istoria Pro Vobis. Si ramane conexiunea noastra cu organizatiile din tara impreuna cu care sarbatorim voluntariatul in fiecare primavara.
Federatia VOLUM – cu siguranta nu ar fi existat as cum exista astazi daca nu ar fi fost Pro Vobis. Infiintarea VOLUM a fost proiectul meu de suflet, in care am investit aproape 2 ani de munca asidua de la momentul ideii pana la momentul succesului atins pe aripile Anului European al Voluntariatului 2011. Chiar daca VOLUM s-a transformat intre timp, a crescut si s-a remodelat, nu ar fi existat deloc fara Pro Vobis si fara investitia enorma de energie si resurse pe care Pro Vobis a facut-o in perioada de infiintare si in primii ani de existenta ai federatiei. Poate ca, la un moment dat, altcineva s-ar fi gandit sa creeze o structura care sa reuneasca organizatiile care implica voluntari, dar probabil nu s-ar fi numit VOLUM (care, by the way, vine de la VOLuntariat si UMbrela, adica organizatia umbrela pentru voluntariat).
Anul European al Voluntariatului 2011 (AEV) – ar fi existat cu siguranta la nivel european si fara Pro Vobis, dar in Romania nu vreau sa imi imaginez ce ar fi fost daca nu reuseam in timp util sa aflu cine este organismul national de coordonare numit de guvern si care trebuia sa propuna programul national de activitati si, mai ales, daca nu reuseam sa gasesc o cale eleganta de a impaca viziunea unei institutii cu prea putin interes si aproape deloc pasiune pentru voluntariat, nu mai zic de cunostinte despre domeniu, si energia nestavilita a organizatiilor care si-ar fi dorim mai mult de la AEV in Romania. Si-ar fi dorit ca lucrurile sa fie facute altfel si impactul sa fie altul. Date fiind conditiile, cred ca am reusit un AEV 2011 de exceptie in Romania, ale carui efecte au marcat profund peisajul vountariatului in Romania si sunt mandra ca am reusit acest lucru cu ajutorul Pro Vobis.
Legea Voluntariatului 78/2014 – este si ea un succes al AEV 2011 si cred ca intreg procesul de modificare a ei ar fi fost altfel in absenta impulsului dat de AEV 2011. Insa AEV 2011 singur nu ar fi dus la modificarea legii daca nu existau deja inca din 2009 demersurile lansate de Pro Vobis si centrele de voluntariat de a schimba legea si daca Pro Vobis nu ar fi avut clarviziunea de a intelege la timp ca, pentru succesul unui astfel de demers este nevoei de o structura reprezentativa (atat cat se poate) care sa duca initiativa mai departe – clarviziune in urma careia a aparut Federatia VOLUM. Chiar daca nu e legea cea mai buna pe care am putea-o avea, ea a schimbat in bine unele aspecte ale implicarii voluntarilor. Iar cei care au fost implicati in procese legislative in Romania stiu ca, acolo unde sunt implicate si institutii publice in proces, controlul asupra produsului final scade pana la dispartie in anumite momente..
Ar fi cu siguranta mai multe lucruri de spus despre ce am incercat sa facem in ultimii 20 ani la Pro Vobis. Spun 20 pentru ca primii 5 ani ai organizatiei au fost dedicati mai putin dezvoltarii voluntariatului, Pro Vobis fiind fondat ca asociatie umanitara in 1992 de catre voluntari afiliati Medicilor fara Frontiere. Dar inca de la inceput Pro Vobis a implicat voluntari in activitatea sa la un nivel care, in timp, a dus la redefinirea misiunii organizatiei care a devenit in 1997 primul Centru de Voluntariat din Romania si s-a extins din 2010 la nivel national, pentru a deveni un catalist al dezvoltarii voluntariatului in Romania.
Stiu sigur ca VOLUNTARIATUL ca miscare ar fi fost cu totul altfel in Romania anului 2017 daca nu ar fi fost Pro Vobis. Nu sunt foarte multi cei care isi pot imagina cum era sa vorbesti despre voluntariat in Romania anilor 2000 si mai ales cum era sa abordezi institutiile publice cu propuneri legate de sprijinirea voluntariatului si sa incerci sa convingi ca exista o valoare pentru societate in ansamblu. Nu a fost usor nici cu oamenii, care se ascundeau etern in umbra lui „mie ce-mi iese din asta” si a lui „am terminat cu munca patriotica”, pana cand au inteles ca din voluntariat pot iesi foarte multe atat la nivel personal cat si la nivelul societatii in ansamblu. Dar ca sa depasim aceste momente am vorbit permanent despre voluntariat, oriunde, cu oricine, am inovat si am organizat evenimente, am strabatut tara in lung si-n lat in caravane, am format oameni si organizatii, am scris si implementat zeci de proiecte, am abordat sute de oameni de toate felurile pentru a-i aduce mai aproape de voluntariat, am scris sute de pagini pe care nu stim daca le-au citit toti cei catre care s-au dus, dar noi le-am scris ca sa ducem voluntariatul mai departe.
Poate ca cele de mai sus par putine. Incarcatura extraordinara de munca, energie, pasiune si efort care a dus la existenta lor, la cresterea lor si la mentineera lor peste timp este ceva ce nu pot intelege numai cei care sunt direct implicati in acest tip de activitate. De catre cei care stiu cum este sa fii angajat intr-un proiect si sa duci in spate 3. Care stiu cum este sa duci creativitatea la nivel de arta pentru a „vinde” in proiecte ceea ce tu crezi ca face bine comunitatii si iti va duce misiunea mai departe, dar nu se potriveste manusa pe prioritatile finantatorului. Care stiu ce inseamna sa traiesti ceea ce faci. Si sa nu renunti. In viata organizatiilor, ca si in viata oamenilor, sunt momente de cotitura. Pro Vobis a trecut prin cateva. Si probabil va mai trece prin alte cateva. Dar nu va renunta la pasiunea pentru voluntariat si la credinta ca voluntariatul schimba vieti si comunitati intr-un fel in care numai cei care au prins gustul voluntariatului il pot intelege, pentru ca il traiesc.
La multi ani, Pro Vobis! Sa traiesti si sa inspiri, sa lupti si sa cresti, sa dai din ce stii si din ce ai catre cei care pot inmulti si da mai departe la randul lor ceea ce primesc!
