Curând voi putea spune că au trecut deja trei luni de când am încheiat una din cele mai complexe, și complete ESCapade de până acum și pe măsură ce timpul trece, experiența devine tot mai valoroasă. Și tocmai de aceea am decis să o transpun în cuvinte- sper să vă inspire și pe voi să acționați acolo unde sunteți!

Întâi de toate, cred că merită să reamintesc că ESCapada mea s-a întâmplat în Varșovia- la Fundația Robert Schuman unde pentru unsprezece luni am participat în calitate de voluntară a Corpului European de Solidaritate la activități prin care alături de alți șaptesprezece voluntari din unsprezece  țări- am promovat valorile Uniunii Europene -atât în  comunitatea locală cât și la sediul Organizației gazdă. Am organizat evenimente pe diverse tematici, ateliere prin care am prezentat cultura propriei țări și am promovat voluntariatul și beneficiile lui. Și din punctul ăsta de vedere, experiența a fost bogată în contexte de învățare.

Apoi, cum întreaga aventură a durat aproape un an, am avut suficient timp să aflu mai multe despre cultura, istoria și arta țării gazdă și chiar să și învăț puțină poloneză- nu de puține ori s-a întâmplat să-mi încep atelierul despre România cu o scurtă introducere despre mine în poloneză și așa mai dispărea parte din bariera lingvistică și apărea curiozitatea și ascultarea activă. De multe ori după ateliere studenții au fost dornici să ne arate împrejurimile și să ne împărtășească mai multe despre comunitatea locală. Uite așa o simplă călătorie pentru o prezentare de patruzeci și cinci de minute devenea o frumoasă amintire, iar noi (eu și colegul meu Hannes-din Austria alături de care am călătorit, până la apariția Pandemiei, în opt din cele șaisprezece regiuni ale Poloniei și am interacționat cu peste șase sute de elevi), am aflat despre locuri pe care ca turiști nu le-am fi descoperit vreodată. Una din activitățile de care îmi voi aminti multă vreme cu drag s-a întâmplat în Wojkowice, la început de martie, exact înainte de Pandemie. Timp de trei zile ne-am alăturat elevilor de la liceul tehnic și am desfășurat activități legate de mediul înconjurător, refugiați, dizabilitate sau LGBTQ+, iar ei ne-au găzduit în familiile lor. A fost unul din momentele în care ne-am dat seama că, pe cât de diferiți suntem pe atât de multe în comun avem.

Fiindcă tot am menționat Pandemia până acum, cred că deși întreaga realitate și, implicit și proiectul s-au reconfigurat efectiv din momentul izolării, am învățat multe lucruri din toată perioada aceea și cel mai important aș spune eu, am redescoperit puterea comunității, și a celei locale, dar mai ales a celei de acasă.

Așa cum spuneam la începutul articolului, cred că această experiență a fost complexă și când spun asta mă gândesc la toate contextele și întreg procesul de învățare create și susținute pe toată durata stagiului de către toți cei implicați care, nu fac altceva decât să dea întregii mobilități și mai multă însemnătate decât are deja aventura în sine. Învățarea și dezvoltarea de competențe necesare tinerilor (și în lucrul cu aceștia) este o componentă importantă a mobilității în Corpul European de Solidaritate și tocmai de aceea pe întreg parcursul stagiului am avut parte de (in)formare și îndrumare pe diverse tematici.  Care sunt principiile și valorile C.E.S.? Cum ne adaptăm mai ușor în  țara gazdă? Ce tehnici și resurse sau abilități putem folosi în lucrul cu tinerii? Cum organizăm un eveniment? Sau cum facilităm și maximizăm procesul de auto-reflecție astfel încât să devenim mai conștienți de abilitățile noastre? Acestea sunt doar o parte din întrebările cu care am pășit în stagiu și cărora le-am găsit răspuns pas cu pas de-a lungul celor unsprezece luni. Celelalte întrebări ale mele din sfera profesională și personală și-au găsit și ele răspuns și iată cum, la întrebarea: “cu ce pleci din acest stagiu?”. Răspunsul este: cu claritate- pe plan personal și profesional deopotrivă, cu prietenii frumoase, multe amintiri și multe descoperiri despre mine pe care nu mi le-aș fi permis (în cel mai larg sens al expresiei) în niciun alt context.

You can find the English version of this article here:
https://www.provobis.ro/my-volunteering-escapade/