Pentru cei mai multi dintre cei implicati in mod direct si constant in miscarea de voluntariat, indiferent de forma de implicare, nu exista neclaritati sau dileme in legatura cu caracterul apolitic al voluntariatului. Scopul voluntariatului este in mod clar beneficiul public, fie el reprezentat de persoane cu diferite nevoi, fie comunitatea in ansamblu sau mediul inconjurator. Spectrul politic e destul de clar omis din ecuatie. Una dintre cauzele acestei omisiuni, sau distinctii dintre voluntariat si politic, este faptul ca in Romania implicarea voluntarilor in campaniile electorale nu este (inca) suficient de raspandita si reflectata.
Multa vreme nu mi-am pus problema sa am o pozitie pe aceasta tema, pentru ca mi-am asumat aproape inconstient claritatea distinctiei dintre voluntariat si politic drept ceva predefinit, impartasit si care nu poate fi pus la indoiala. Si de cele mai multe ori asa si este. Insa in contextul discutiilor despre implicarea voluntarilor in campaniile electorale, care incep sa castige din ce in ce mai mult teren in Romania intr-un an alectoral cum este 2014, discutia devine relevanta si sunt argumente diverse care pot fi dezbatute in acest context.
Prima mea reactie la o discutie pe aceasta tema ar fi „NU”. Nu, voluntarii nu ar trebui sa se implice in campania electorala. Nu, cei care se implica in campania electorala nu sunt voluntari, sunt membri de partid, simpatizanti, activisti etc., dar nu sunt voluntari. Nu, centrele de voluntariat nu ar trebui sa raspunda solicitarilor de voluntari venite din partea partidelor politice sau a candidatilor independenti. La o analiza mai atenta si profunda, in urma discutiilor cu mai multe persoane, si, mai ales, in urma reevaluarii propriului „puritanism” intr-ale voluntariatului in lumina complexitatii crescande a interdependentelor sociale actuale si a tendintelor postmoderniste manifeste in Romania anului 2014, cred ca doar al treilea NU ramane valabil, in vreme ce primele doua sunt nuantabile pana la disparitia contraargumentelor.
Principalul contraargument care hraneste in mintea mea acest „NU” hotarat asocierii dintre voluntariat si campania electorala este problema beneficiului public. Mi se pare greu de identificat beneficiul public al unei astfel de activitati de voluntariat. Totusi, implicarii unui voluntar in campania electorala (indiferent pentru ce fel de alegeri si pentru ce partid sau persoana) i se pot asocia beneficii publice diverse, in functie de natura activitatii de voluntariat. Gandindu-ma la ce fel de activitati de voluntariat poti desfasura intr-o campanie electorala, imi vin in minte cateva: informare – prin metode si pe canale diverse – cu privire la scrutinul care va avea loc, informare cu privire la programul electoral sustinut de partidul/candidatul promovat, informare cu privire la rezultatele mandatelor anterioare ale partidului/candidatului promovat daca acestea au existat, strangere de fonduri pentru sustinerea partidului/candidatului respectiv, organizare de evenimente in cadrul campaniei partidului/candidatului respectiv etc. Beneficiile aferente acestor activitati variaza de la cresterea gradului de participare civica a persoanelor astfel informate pana la dezvoltarea abilitatilor de comunicare, organizare de evenimente si strangere de fonduri ale voluntarului. Un grad crescut de participare civica este un beneficiu public clar, semn al unei comunitati interesate, informate, implicate si vibrante, care isi asuma un rol activ in luarea deciziilor si isi exercita un drept fundamental, acela de a vota. Asa cum un voluntar poate alege sa informeze comunitatea cu privire la efectele benefice ale sportului sau despre efectele nefaste ale poluarii, la fel poate alege sa informeze comunitatea cu privire la alegeri sau la programul politic al unui partid/candidat, fara ca aceasta ultima forma de activism sa fie mai putin potrivita decat primele doua. In mod evident o comunitate care participa la alegeri si isi alege reprezentantii pe baza unui program si in functie de compatibilitatea cu propriile pareri, interese si viziuni despre dezvoltarea locala beneficiaza de pe urma activitatilor pe care voluntarii le desfasoara in campaniile electorale.
Un alt argument al negarii asocierii dintre voluntariat si campaniile electorale este extrapolarea acestei implicari si interpretarea ei ca fiind aderare la o miscare politica. Acest argument este valabil cu precadere in cazul in care aceasta extrapolare ajunge sa includa nu atat voluntarul, ca individ, ci mai ales organziatia/organizatiile cu care un voluntar este sau a fost afiliat. La nivel individual, voluntarul are dreptul, ca oricare alt cetatean al unei tari democratice, sa impartaseasca si sa adere la doctrine politice conforme cu valorile si viziunile sale. Iar daca o persoana alege sa isi exprime aceasta aderare sub foma participarii ca voluntar in campania electorala a partidului/candidatului considerat mai aproape de propriile pareri este absolut normal si acceptabil. Pana la urma voluntariatul este recunoscut ca fiind o forma de cetatenie activa si manifestarea sa poate lua inclusiv forma participarii in campania electorala. Pentru cazurile candidatilor independenti sau al partidelor sau miscarilor politice noi sau de mici dimensiuni implicarea voluntarilor este nu doar benefica, ci esentiala pentru succesul lor, acestia neavand in spate intreaga masinarie pe care un partid politic bine organizat o poate pune in miscare in contextul unui scrutin. Situatia este insa total diferita in cazul organizatiilor care nu au scop politic declarat si care, cred eu, ar trebui sa isi mentina neutralitatea politica.
Astfel analizand si judecand lucrurile, pot sa accept asocierea dintre voluntariat si campania electorala, chiar daca nu sunt 100% convinsa de corectitudinea ei si daca nu pot (inca) sa imi asum promovarea sau practicarea ei. De ce mai am inca retineri? Din doua motive. In primul rand pentru ca argumentatia de mai sus e bazata pe asumptia ca traim intr-o tara normala, in care partidele si candidatii au un program politic clar, dezvoltat pe baza intereselor si nevoilor comunitatii locale si ale societatii in ansamblu, care trece dincolo de momentul campaniei electorale si devine baza exercitarii puterii politice dobandite in urma alegerilor, care este evaluat si ale carui rezultate stau la baza viitoarelor campanii electorale; o tara in care voluntarii implicati in campania electorala nu sunt numiti voluntari doar pentru ca termenul are conotatii pozitive, cand de fapt ei sunt platiti pentru activitatea pe care o desfasoara; o tara in care afilierea cu un partid politic, in orice forma se manifesta ea, are la baza afinitatea doctrinara si impartasirea valorilor, care se regasesc si in programul promovat in campania electorala. In al doilea rand, pentru ca nu putine sunt campaniile electorale in care persoanele care aleg sa sustina un partid sau un candidat (spun persoane si nu voluntari in mod intentionat) se implica doar pentru ca asteapta un castig material, financiar sau de alta natura promis de catre cei pe care ii promoveaza, impart materiale promotionale personalizate aflate la limita dintre material electoral informativ si „cadou” electoral (ca sa nu spun mita electorala), si mai ales nu impartasesc valorile partidelor/candidatilor pe care le/ii promoveaza si nu cred ca planurile si promisiunile lor electorale sunt menite sa devina vreodata realitate.
A te implica voluntar in campania electorala a unui partid/candidat este o decizie individuala si, atat timp cat cei care aleg sa se implice astfel sunt convinsi de existenta beneficiului public al acestei implicari, nici eu si nici altcineva nu le poate spune ca nu sunt voluntari sau ca nu ar trebui sa se numeasca voluntari doar pentru ca sunt implicati intr-o campanie electorala. Sunt, insa, in continuare convinsa ca pentru organizatiile care nu au un scop politic declarat, este mai bine sa ramana neutre in campaniile electorale.
Cristina Rigman
Director executiv, Pro Vobis
