Despre voluntariat, asumare, responsabilitate, societate. Despre o altfel de guvernare, altfel de politici publice și altfel de finanțare publică pentru voluntariat

Pe la jumătatea aeronavei începea deja să se simtă vântul puterninc și rece. Tocmai aterizasem la Oslo pentru cele 3 zile ale vizitei de studiu în Norvegia. De pe scara avionului am remarcat grămezile mari de zăpadă gri, adunate ordonat în mijlocul spațiului de manevră de pe aeroport. Am pășit în clădirea terminalului pe un culoar placat cu lemn, cald și primitor, în totală antiteză cu vântul puternic și rece de afară. Prima reclamă care îmi atrage atenția era scrisă cu gri pe un perete alb: ”Come follow our path”. Într-adevăr, mi-am zis, căci veniserăm în Norvegia ca să descoperim voluntariatul nordic, să explorăm modul de lucru al centrelor de voluntariat și să învățăm despre modul în care autoritățile publice sprijină voluntariatul în Norvegia.

„Government is supposed to collect money and distribute money. Everything else is our job, because this is our society.”

Prima întâlnire a avut loc la Frivillighet Norge, organizația gazdă a vizitei noastre de studiu, o structură națională de reprezentare a organizațiilor voluntare. Pentru că în Norvegia nu se vorbește despre sectorul ONG sau despre societatea civilă, ci despre organizațiile voluntare. Pentru că efortul și munca sunt ale voluntarilor și caracterul voluntar al acestor organizații este cea mai importantă trăsătură a lor, pe care norvegienii își doresc să o sublinieze inclusiv prin denumirea acestui sector. O după amiază s-a dovedit insuficientă pentru a descoperi sectorul voluntar din Norvegia, a pune întrebări, a face corelații cu realitatea din România și a împărtăși din experiențele noastre.

„We like to talk about voluntary sector and not NGO sector or civil society, because the value and the work lies with volunteers and not with organizations.”

Norvegia are o tradiție lungă și solidă a colaborării dintre societatea civilă și autoritățile publice de la toate nivelurile. Ministerul Culturii este instituția responsabilă cu politicile publice în domeniul cultural, industrii creative, culte, mass-media, sport și sectorul de voluntariat, fiind responsabil cu coordonarea politicilor publice în domeniul voluntariatului. Cifrele nu sunt o problemă în Norvegia, existând date recente despre situația sectorului de voluntariat. Șase din zece norvegieni se implică în activități de voluntariat, există aproximativ 90 000 organizații neguvernamentale, principalele domenii de activitate voluntară sunt cultura și recreerea, inclusiv sportul, iar familiile cu copii sunt cele mai active în acest domeniu. Forma cea mai răspândită de implicare este calitatea de membru în organizații voluntare, existând 10 milioane de membri, din cei  5 milioane de locuitori. Pentru că fiecare norvegian este membru în cel puțin două asociații.

”The voluntary sector is a fundamental building block in our society. We have a long and strong tradition of collaboration between state and the voluntary sector.”

Implicarea voluntarilor care nu sunt membri este un fenomen relativ nou în Norvegia, dar care a crescut pe fondul schimbărilor în stilul de viață și în așteptările norvegienilor. S-a conturat conceptul de microvoluntariat pentru a defini acele acte de implicare simple și punctuale, care nu presupun și apartenența la organizații ca membru. Implicarea oamenilor în astfel de acțiuni construiește loialitatea lor treptată, pentru a culmina cu aderarea la organizație în calitate de membru. Norvegienii recunosc faptul că loialitățile tradiționale – de tipul ”eu trebuie să fiu membru în această organizație pentru că părinții mei au fost membri în această organizație” – nu mai sunt la fel de puternice și atragerea de noi membri este mai dificilă în prezent. Compoziția populației s-a diversificat și ea în feluri care afectează direct viața organizațiilor care sunt în căutare de membri sau de voluntari. Comunitățile de imigranți sunt poluri puternice de implicare dacă îți dorești să le accesezi, ca organizație, dar care îți impun și o schimbare a modului clasic de activitate și interacțiune. Noul portal de întâlnire a cererii și ofertei de voluntari dezvoltat de Frivillighet Norge va fi tradus în limba engleză pentru că ”nu toți norvegienii vorbesc norvegiană și trebuie să ne coborâm standardele ca să putem ajunge la ei.”

”We have to prepare organizations to face a new reality of engaging people. Volunteering is the new way of getting members!”

Discuția despre birocrația crescândă și eforturile de reducere a acesteia au revenit pe agendă pe parcursul vizitelor realizate la organizații, centre de voluntariat, asociația municipalităților sau Ministerul Culturii. Privită prin ochii noștri, poate părea aproape o glumă. Sectorul voluntar din Norvegia se finanțează în proporție de aproximativ 36% din surse publice (autorități centrale și locale), 7% donații private și 57% cotizații de la membri și activități generatoare de venit. Proiectele de tip grant / finanțare nerambursabilă care susțin în proporții masive organizațiile neguvernamentale din România sunt considerate de norvegieni mult prea birocratice și nu sunt accesate prea des. Unul dintre Centrele de Voluntariat din Oslo (Vestre Acre Frivillig Sentral), pe care l-am vizitat, are un buget anual de 70 000EUR, din care 30 000EUR vin de la autoritățile centrale, 30 000EUR de la autoritățile locale și 10 000EUR din alte surse (proiecte, granturi, donații, cotizații, servicii etc.). Cerințele pentru centrele de voluntariat care beneficiază de această schemă de finanțare sunt: să aibă cel puțin un angajat (pe al cărui salariu cu toate taxele incluse se cheltuiesc 55 000EUR din bugetul total) și să acționeze după principiul ”ceea ce oferim comunității trebuie să fie gratuit”. Centrul de voluntariat are aproximativ 106 voluntari. Pentru finanțarea primită de la autoritățile publice, centrul de voluntariat trebuie să mențină contabilitatea, să efectueze un audit anual și să raporteze narativ cu privire la activitățile realizate, raportare care se poate face prin intermediul raportului anual al organizației. Pentru a înregistra o organizație în Norvegia este nevoie de 2 persoane, un document al întâlnirii membrilor (echivalent al actului constitutiv, fără a fi trecut însă pe la notar sau avocat) și un statut al organizației. Înregistrarea se face on line, fără niciun alt demers administrativ și fără niciun cost.

”Government money for volunteer centers hosted by foundations follows the principle: give them a telephone and an office and they do the rest.”

Ministerul Culturii își organizează activitatea după un document de politici publice numit ”The Government’s Declaration on Voluntary Work”, document lansat în primăvara anului 2015 și realizat în urma consultărilor cu sectorul de voluntariat. Scopul acestui document este de a acționa ca bază a dialogului dintre autoritățile centrale și sectorul de voluntariat, indiferent de domeniul de activitate și de ministerul responsabil. ”Ambițiile guvernului” – după cum ne spun reprezentantele ministerului cu care am discutat – sunt:

• să contribuie la creșterea voluntariatului la firul ierbii, fără control politic;
• să simplifice regulile și să înlăture birocrația;
• să îmbunătățească mediul în care acționează organizațiile voluntare;
• să stimuleze participarea cetățenilor;
• să consolideze integrarea și incluziunea socială;
• să stimuleze cunoașterea și cercetarea în domeniu.

Platforma sectorului de voluntariat, o strategie pentru perioada 2015-2019, intitulată ”Space for civil society” vizează, la rândul ei:

• îmbunătățirea mediului în care acționează organizațiile voluntare de către guvern;
• luarea în considerare într-o mai mare măsură a vocii organziațiilor voluntare în procesul elaborării politicilor publice de către guvern;
• creșterea numărului de cetățeni implicați ca membri, voluntari sau donatori în organizațiile voluntare;
• consolidarea capacității, creșterea impactului și îmbunătățirea rezultatelor organizațiilor voluntare printr-o mai bună colaborare și coordonare;
• creșterea vizibilității organizațiilor voluntare la nivel local, național și în cadrul dezbaterilor publice.

Vizita în Norgevia a fost o incursiune într-o altă lume a relațiilor dintre stat și societatea civilă. O lume în care relația dintre autorități și societatea civilă, sau mai corect spus sectorul voluntar, este marcată de încredere reciprocă și consultare permanentă. O lume în care birocrația este minimală, dacă o judecăm după standardele românești, dar pentru a căre reducere există preocupări constante atât din partea autorităților cât și din partea sectorului de voluntariat. O lume în care reglementarea minimală a centrelor de voluntariat finanțate din fonduri publice de la nivel local și central este prețuită, însă diferențele apărute în timp necesită elaborarea unui set minim de standarde comune care să se aplice tuturor centrelor de voluntariat, indiferent că sunt gestionate de autorități locale sau de fundații și asociații. O lume în care participarea cetățenilor este o valoare fundamentală pe care atât autoritățile cât și sectorul voluntar se străduiesc să o susțină și să o faciliteze. O lume în care cetățenii sunt conștienți de rolul lor în societate și de responsabilitatea pe care o au de a se implica în viața civică, pentru a face ceea ce este de făcut în felul în care ei, cetățenii, cred că este cel mai bine pentru ei. O lume care se uită curios la moșternirea comunistă a României și la lupta celor care nu au ”câștigat loteria genetică” de a-și face viața și țara mai bună prin implicare și voluntariat. O lume care are de învățat de la organizațiile din România despre creativitatea în mobilizarea și motivarea oamenilor să devină voluntari și despre supraviețuirea în hățișul administrativ și birocratic al finanțărilor nerambursabile (europene și nu numai) care încep să fie explorate ca posibile alternative de finanțare a activităților care nu mai încap în bugetele puse la dispoziție de autoritățile publice.

”Applying for and reporting on public grants should be easy for volunteer organizations”

Am revenit în lumea noastră cu câteva nostalgii. Ne-am dori să avem și noi o relația privilegiată cu autoritățile, care să ne respecte pentru valoarea pe care o aducem zi de zi prin munca noastră de organizații neguvernamentale și a voluntarilor pe care îi implicăm, în așa măsură încât să ne ofere un loc la masa unde se dicsută politicile publice în domenii în care am avea și noi ceva de spus. Ne-am dori și noi o cotă de buget alocată de la nivel local și central pe care să ne construim existența de bază, accesarea de fonduri pentru finanțarea activităților fiind deja un mod comun de lucru și de operare pentru majoritatea organizațiilor neguvernamentrale din România. Ne-am dori și noi un mediu debirocratizat, în care înregistrarea și funcționarea organizațiilor neguvernamentale să fie simplificată, iar accesarea finanțărilor publice și raportarea acestora să fie prietenoasă și predictibilă.

Dar am revenit și cu câteva certitudini. Suntem puternici pentru că am reușit să reconstruim societatea civilă și implicarea voluntară de la aproape zero până la ceea ce este astăzi. Și nu e deloc puțin ceea ce avem în prezent din acest punct de vedere. Suntem puternici pentru că am reușit să facem acest lucru cu foarte puțin sprijin financiar din partea autorităților și în ciuda procedurilor complexe și costisitoare prin care a trebuit să trecem, de la înregistrarea unei organizații până la accesarea și raportarea de fonduri. Suntem puternici pentru că am reușit să mobilizăm cetățenii alienați de viața și responsabilitatea civică și să reînviem în ei spiritul activismului și implicării, solidaritatea și empatia, dorința de a contribui direct la binele comun la care aspirăm. Și trebuie să continuăm pe acest drum pentru că viitorul nostru este la capătul acestui drum.

****************************************************

 Material realizat de Pro Vobis – Centrul Național de Resurse pentru Voluntariat (www.provobis.ro), în cadrul proiectului „Modele de colaborare in domeniul voluntariatului in Romania si Norvegia ”, implementat în perioada 01/03/2016 – 31/05/2016 și finantat prin Fondul ONG în România, Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European 2009 – 2014, Fondul pentru Relaţii Bilaterale.