12 ianuarie 2017
Anul 2017 incepe bine, cum ii sta bine unui an nou – cu un pic de introspectie, cu un bilant, cu o incursiune ‘down the memory lane’; multumim, Cristina, pentru ocazie. Nu in fiecare zi avem luxul de a petrece ore intre poze dragi, depanand amintiri…
Nu sunt cuvinte sa zicem cat de mult a insemnat Pro Vobis pentru noi, atat in plan profesional cat si personal. In retrospectiva, toata acea perioada a fost un mare ‘blur’, un mix de vise, de sperante, de actiune, de agitatie, de stress, de caderi si ridicari, de incredere si dezamagiri, de forta si vulnerabilitate, undeva in zona gri dintre agonie si extaz. Prietenii (din non profit) stiu de ce!
Pro Vobis a insemnat pentru noi sansa de a crea, de a intalni oameni extraordinari, de a semna multe premiere in non-profitul romanesc. Primele succese – si primele dificultati. Intelegerea (nu si acceptarea) limitelor omenesti. Provocari din cele mai variate.
Saptamana Nationala a Voluntariatului. Sansa de a visa la o lume mai buna si de a ne pune visele in aplicare.
Gala de premii pentru implicare in comunitate.
Zambetul si rabdarea si tactul inegalabil al lui Ion Olteanu. Observatiile pertinente (cu mai putin tact : ) ale lui Mihai Lisetchi. Discutiile informale tarziu in noapte de la forumurile nationale.
Targul de voluntariat din centrul Clujului.
Voica, Sorana, Cristina, Andrea, Misu, Simo, Rob ; Alina, Cata, Dana.
Voluntariat.ro – prima versiune, facuta in Word, si siteul adevarat creat ani mai tarziu de Chrysopeea.
Noptile pe tren. Noptile albe la birou.
Raportul Phare scris intre ceremonia de la sfat si cheful din seara cand ne-am casatorit.
Drumurile facute la Bucuresti cu stampila pentru a prinde cate un deadline, in timp ce proiectele erau inca ‘in construction’ in Cluj.
A, si drumul birou-maternitate! Interventiile la Matinal la ora 6 dimineata dupa nopti nedormite din motive de colici.
Sedintele Consiliului local despre alocarea unui spatiu.
Chefurile cu voluntarii. Discutiile cu voluntarii.
Si lista abia incepe! Au fost si bune si mai putin bune. Majoritar bune (unele lucruri nu se schimba niciodata !). Momente nepretuite pentru ca s-au impletit atat de strans cu tineretea noastra (prima dintre ele). Momente nepretuite, pentru ca le-am realizat / infruntat impreuna, pentru ca ne-au permis sa ne gasim.
Momente nepretuite pentru ca exista oameni ca voi care le continuati.
Multumim.
Un zambet,
Ioana si Dodo
Ioana Muresan (Director executiv in perioada 1999-2005)
Traian Muresan (Manager financiar in perioada 1999-2005)
Foto : Sedinta de redefinire a misiunii Centrului National de Voluntariat Pro Vobis; Cluj, Parcul mare, 2003.
