E o zi de decembrie… stau cu o cana fierbinte in mana si scriu cu drag si nostalgie o scrisoare. Cui? Iti scriu ca unui prieten bun… caci asta esti!
Cand a inceput acest an si am invitat cunoscuti ai tai sa scrie despre tine, ma tot gandeam ce ti-as spune eu. Iata ca a venit si clipa asta, ca ultimul episod din povestea celebrarii tale sa il scriu eu… si cum sa fie mai potrivit, decat printr-o scrisoare? M-am pregatit sa iti scriu de mana, pentru ca atunci cand a inceput povestea noastra, asta era inca un mod destul de obisnuit de a transmite ganduri 🙂
PRIETENE… Prima data ti-am auzit numele acum 14 ani… habar nu aveam ce apropiati vom deveni! Aceasta nu e chiar o scrisoare de dragoste. Dar e una de respect, prietenie si apreciere. Nu esti perfect, dar niciunii nu suntem. Si nu asta e important, ci mai degraba ce iti propui tu sa faci cu noi si noi, prin tine, cu altii….
De atatia ani ai reusit sa faci multe….enorm de multe! Poate pentru unii ar parea ca nu destule, dar inca avem timp inainte, nu? Pentru mine uneori e coplesitor cate s-au petrecut in anii de cand calatorim impreuna…, cate s-au intamplat cu tine…, dar si cu mine 🙂
Si anul acesta, cand am inceput sa sap in istoria ta, sa caut cine au fost cei care te-au format si ti-au ghidat calea, am fost si mai impresionata de ce ai realizat in toti acesti ani.
Cand te-am cunoscut eu, erai un copil deja binecunoscut in Romania si nu numai. Apoi a urmat o adolescenta tumultoasa si efervescenta…, la 18 ani ai avut un copil…, apoi l-ai lasat de manuta, sa creasca si ti-ai vazut de drum, cu incredere. Te-ai imprietenit cu altii, mai mari decat tine si ai continuat sa vorbesti oricui te-a ascultat de marea ta pasiune, de motivul pentru care tu traiesti – voluntariatul.
Oare cand vei implini 50 de ani vom mai putea sta la taclale tot asa? Unde va fi voluntariatul din Romania peste inca 25 de ani? Cat de aproape vei fi de viziunea ta de acum? Si cine iti va fi alaturi? Toate astea nu le putem sti acum. Ce stiu insa este ca iti sunt recunoscatoare! Si ca vreau sa iti multumesc din inima… pentru tot ce mi-ai oferit mie in ultimii 11 ani de cand calatorim impreuna si pentru tot ce ai facut posibil in lumea voluntariatului in ultimii 25 de ani. Nu e putin!!
Cu mine, ai facut minuni! M-ai transformat dintr-o tanara studenta debusolata, oarecum fara directie, proaspat intoarsa din experienta vietii, plasata peste un ocean si zeci de limitari personale, intr-un profesionist hotarat, cu pasiune declarata pentru voluntariat si cresterea lui, chiar invidiat de fostii colegi, pentru locul de munca ideal. Calatoria asta, devenirea – nu mi-a fost lina sau rapida, mi-ai dat test dupa test si sansa dupa sansa, m-ai plantat in tot felul de situatii, m-ai purtat prin pozitii si proiecte diferite, oferindu-mi grade mari si mici de responsabilitate si dandu-mi si caramizile si cimentul si mistria, cu care sa ma construiesc.
Dincolo de multumiri, eu iti doresc ca tot ce ai muncit si construit sa iti dea putere si incredere sa continui! Sa reusesti sa strangi in jurul tau oamenii potriviti pentru viziunea ta mare, sa stii cand si unde si cum sa fii prezent, vizibil si implicat, sa inveti in continuare si sa te mentii eficient, profesionist, competent si cautat de cei care vor sa paseasca in lumea magica a voluntarilor. Si datorita tie si altora ca tine, sa fim tot mai multi cei care nu doar fac voluntariat, nu doar il admira, il recunosc si il sprijina, ci il si recomanda din toata inima!
Multumesc pentru lectii. Pentru crestere. Pentru provocari. Pentru colegi. Pentru calatorii. Pentru emotii. Pentru resurse. Pentru sanse. Pentru rabdare. Pentru felul in care numele tau creeaza reactii. Pentru intrebari. Pentru valori. Pentru sentimentul de familie.
PENTRU VOI TOTI!
