Povești de voluntari – Tobias în Franța

Zece ani mai târziu, mi-am împlinit visul! Locuiesc în Franța și învăț franceza!

Tobias Pasăre

Salut! Ça va? Moi, ça va! Eu sunt Tobias, am 28 de ani și scriu acest articol din camera mea însorită din buricul târgului din Nantes, Franța. Orașul unde fac un stagiu european de voluntariat, pentru 9 luni.

Încă de la 17 ani, de cand am plecat prima oară în afara României, la Strasbourg, pentru o săptămână, m-am îndrăgostit de cultura franceză și mi-am spus ca la un moment dat în viața asta vreau să locuiesc în Franța și să învăț limba franceză.

Zece ani mai târziu mi-am împlinit visul!

Am fost mereu băiatul cuminte care a făcut mereu lucrurile în ordine. Mi-am luat bacalaureatul, am mers la facultate, mi-am luat licența, m-am înscris la master, m-am angajat la 21 de ani, mi-am cumpărat o casa la tara cu rate în banca și până la 26 de ani, eram așezat la casa mea. Chiar dacă îmi plăcea jobul meu de educator, aveam o rețea solidă de prieteni și proiecte super cool în Cluj, am simțit că lumea e mai mare decât cartierul meu Mărăști și că e cazul să scot de la naftalină visul meu de a locui în Franța.

Pe 21 august, la Cluj-Napoca, m-am urcat într-un tren, cu bicicleta mea, cu destinația Nantes. Mi-am luat un bilet interrail pass, pentru tineri și timp de o luna urma să vizitez prieteni, să mă plimb cu bicicleta pe piste de biciclete europeene și să vizitez proiecte ecologice în Austria, Elveția, Germania și Franța. Pe traseu, pe măsură ce mă apropiam de Nantes, unde locuiește prietena mea Isa, care m-a invitat să stau la ea și să văd daca Franța mi se potrivește, mi-am dat seama că asta e momentul cel mai potrivit să-mi iau câteva luni de respiro și de acomodare culturală și lingvistică. Așa că am început să caut și să aplic pentru un stagiu european de voluntariat.

Tinerii din Uniunea Europeană, între 18 și 30 de ani pot efectua un stagiu de voluntariat între 1 luna și 12 luni de zile la ei în țară sau din străinătate. Acest program este finanțat de Comisia Europeană prin cadrul Corpului European de Solidaritate, iar cei care fac acest stagiu, au acoperite cheltuielile de cazare, transportul dus-întors între unde locuiești în prezent și unde vei efectua stagiul tău și bani de buzunar cu care să te gospodărești de la o luna la alta, plus o asigurare privată de sănătate. Proiectele de voluntariat sunt foarte diverse, la fel și locațiile de desfășurare, depinde ce-ți doreșți de la aceasta experiență. Poți găsi proiecte în Paris, sau într-un sat cochet din sudul Italiei, într-un eco village sau chiar la Bruxelles în domenii precum educație și formare, cetățenie și participare democratică, mediu și protecția naturii, migrație, cultură, ajutor umanitar și multe altele.

Eu am ales Nantes, pentru că aveam nevoie de un oraș care să fie de aceeași talie ca și Cluj-Napoca, unde am oferte de evenimente culturale, mișcări sociale de mediu și drepturile omului și zumzetul unui oraș studențesc. Am mai ales Nantes și pentru proiectul pe care l-am găsit pe site-ul Corpului European de Solidaritate și anume, un stagiu de 9 luni de zile într-un mic liceu profesional, unde am mai multe misiuni ce converg cu interesele și pasiunile mele. Ca să fiu sincer până la capat, am ales acest oraș si pentru ca aveam o prietenă care locuiește aici și care mi-a zis că e un oraș super cool.

Întrucât în România am lucrat într-o școala britanică că și învățător am ținut să găsesc o misiune în domeniul educației, așa că în bună parte din stagiul meu, continui să fac ce-mi place și mă pricep cel mai bine și anume să-i ajut pe elevi să învețe limba engleză. Cea de-a doua misiune este să animez ateliere tematice privind schimbările climatice, obiectivele de dezvoltare durabilă, cetățenie activă, reducerea inegalităților sociale și combaterea multiplelor forme de discriminare. După 5 luni de zile mi-am câștigat suficientă încredere lingvistică încât să încep să facilitez ateliere în limba franceză, iar elevii și profesorii au fost foarte apreciativi față de efortul pe care l-am făcut și de ajutor când nu-mi găseam cuvintele sau nu foloseam corect timpul verbal. În cele din urmă, o alta misiune pe care o am este să găsesc parteneri Erasmus+ din alte țări din Europa, unde o parte din elevii liceului pot efectua stagii de practică profesională în domeniile pe care le studiază, precum: tâmplărie, electronică, mecanică sau metalurgie.

Știu, pare că am o grămadă de lucru de făcut, însă lucrez doar 4 zile pe săptămână și aceste sarcini sunt dispersate pe tot parcursul stagiului meu de voluntariat. Toate la timpul lor. Cea de-a cincea zi din săptămână, e o zi dedicată explorării și acomodării culturale, o zi în care eu o folosesc să-mi aud gândurile, să-mi sun prietenii și familia, să-mi fac cumpărăturile, să gătesc ceva tradițional francez sau să merg la biblioteca să-mi împrumut benzi desenate splendide pentru învățarea limbii într-o maniera jovială.

Și că tot veni vorba de timp liber, vreau să-ți spun și ce lucruri mișto poți să găsești și să faci în Franța, pe care eu le-am descoperit la Nantes, dar care sunt convins că există și-n alta parte în țara asta, întrucât francezii au o cultura a participării, a civismului, a creativității și chiar și în cel mai mic sătuc, cel mai probabil ai să găsești o asociație care face evenimente culturale sau ecologiste.

1.La Nantes, pistele de biciclete, nu sunt un obiectiv de atins, un plan urbanistic futurist sau o dungă roșie de 50 de cm pe marginea șoselei. Bicicleta e unul dintre mijloacele principale de mobilitate urbana a nantezilor și simt că am ajuns în raiul bicicliștilor, după ce 10 ani mi-am riscat viața prin sensurile giratorii din Cluj. E un sentiment așa plăcut să pedalezi în siguranță.

2. În timpul petrecut aici am descoperit o cantina socială care se cheamă La Cocottes Solidaire, unde am avut ocazia să gătesc un prânz tradițional românesc pentru 30 de persoane. Cantina pregătește 6 zile pe săptămână prânzuri vegetariene din legume și produse locale, bio și/sau care sunt în risc să fie risipite. Cei care participa la acest prânz pot să doneze o suma în funcție de veniturile lor. În plus acest spațiu este finanțat de primăria orașului și pe lângă cei 3 angajați găzduiește și voluntari internaționali. Eu așa am ajuns să gătesc acolo, pentru că am cunoscut-o pe Daniela, o tânără din Spania care face același stadiu că și mine.

3. Grădini urbane și spații verzi cât cuprinde. Dacă te preocupa schimbările climatice, protecția mediului și conservarea biodiversității, sincer nu cred că există un sol mai fertil decât în Franța altundeva în Europa din punct de vedere al inițiativelor ce privesc tranziția ecologică. Prietena mea Isa mi-a oferit stratul ei din gradina urbana care e la 3 minute de apartamentul unde locuiesc, și pe care-l vizitez în unele după-amieze după munca, să grădinăresc și să-mi dau un restart mental.

4. Protestele din Franța! Wow, altceva dom’le, diversitatea de oameni, de vârste, de mesaje, culori, machiaje, îmbrăcăminte, identități de gen. În prima luna când am ajuns au avut loc 3 proteste mari la care am participat: 1. împotriva agriculturii industriale care e nociva mediului și care îi împinge la margine pe micii producători agricoli. 2. împotriva tăierilor bugetare din sectorul cultural în regiunea Pays de la Loire și al 3-lea împotrivă unor măsuri care afectează concediul medical al profesorilor. Mi-am dat seama că atunci când simțim că suntem prea mici, mereu poți să organizezi un protest și nu te mai simți așa mic, singur și neajutorat.

5. Evenimentele culturale sunt cu duiumul, multe sunt gratuite și vă zic drept că adesea mă simt copleșit pentru că nu știu la ce să aleg să merg. În schimb, aici trebuie să-ți faci rezervare din timp, atenție, cu mult timp în urmă. Toate muzeele sunt gratuite în prima duminică din fiecare luna și pentru cei care au un venit mai mic există un card pentru reduceri la cinematograf, teatru, concerte și activități sportive. Francezii au resurse și vreme de arta și cultura. Fun fact, aici norma de lucru e de 35 de ore.

Lista poate să continue, eu sunt lung la vorba și la scris. Așa că mă opresc aici, însă sper că ți-am făcut pofta de călătorit, de cunoscut o altă țară, de învățat o limbă nouă, de a vedea cum e să trăiești altundeva sub soare pe planeta pământ, decât la ”al tău acasă”.